Factorul 3: Corelația dintre randamentele activelor

Al treilea factor al performanței portofoliului este corelația dintre randamentele activelor. Pe scurt, corelația îți arată în ce măsură randamentele a două active tind să evolueze împreună.

Corelația activelor are consecințe importante asupra performanței generale a portofoliului. Este importantă deoarece poate reduce volatilitatea prin diversificare, adică prin scăderea corelației globale. Cu cât corelația este mai mică, cu atât portofoliul tinde să fie mai eficient în a compensa pierderile mari înregistrate la un activ cu pierderi minore – sau chiar cu câștiguri – la un alt activ.

În cazul extrem în care două active au randamente identice, corelația va fi 1 și nu există potențial de diversificare. În cealaltă extremă, dacă randamentul unui activ este peste medie iar celălalt este aproape întotdeauna sub medie, corelația este negativă. Corelația este 0 atunci când randamentele activelor sunt liniar independente. Rețineți că o interdependență de tip neliniar poate exista în continuare chiar și atunci când corelația este 0.

Ca exercițiu, să presupunem că ai un portofoliu egal ponderat format din două active. Corelația lor crește de la 0 la 0,5. Ce se întâmplă cu varianța?

Pentru a te ajuta să răspunzi la această întrebare, am creat o funcție pf_var(x) care calculează varianța portofoliului egal ponderat de acțiuni și obligațiuni, presupunând că corelația lor este egală cu x. Experimentează cu diferite valori ale corelației și observă cum se modifică varianța portofoliului atunci când corelația crește de la 0 la 0,5.